Uite … s-a intamplat … am fost intervievat … si da … am apartut in Adevarul de Seara, editia Arad.

Mai jos este articolul … acum … sa nu va asteptati la chestii spectaculoase fiind mai la inceput … inca nu pot sa primesc pagini intregi de ziar ii bine totusi ca ii un inceput si sper la mai mari

A intrat în blogosfera românească de mai bine de un an şi jumătate. Şi-a făcut un nume printre bloggerii din toată ţara.

Când vorbeşti despre Adrian Rotar, spaţiul virtual reprezintă totul. Pasionat al fenomenului „blog”, tânărul arădean recunoaşte că, în momentul în care iei contactul cu Internetul, nu mai ai viaţă privată. „Internetul îţi oferă posibilităţi nemărginite. E un cuţit cu două tăişuri, pentru că în momentul în care intri în lumea lui, ajungi să nu mai ai viaţă privată”, spune Adrian.

Deşi arădenii nu sunt mari consumatori ai fenomenului, comunitatea bloggerilor din oraşul nostru pare a fi destul de închegată. „În momentul de faţă, în Arad există deja formată o comunitate a bloggerilor care numără aproximativ 20 de persoane. Facem blogmeeturi, organizăm diferite evenimente prin care încercăm să ne promovăm”, povesteşte tânărul arădean.

Bloggerii arădeni, pentru comunitate

Puţini dintre arădeni ştiu că în spatele unor evenimente şi proiecte cu scop umanitar care au avut loc în Arad se află un grup de bloggeri.
„Împreună cu alţi bloggeri din Arad am înfiinţat «Grup Arad», prin care ne dorim să promovăm cultura şi să o popularizăm. Obiectivul nostru principal este sprijinirea şi creşterea numărului de întâlniri ale tinerilor, prin care instigăm la cultură”, mărturiseşte Adrian Rotar.

În acest sens, de Crăciun, bloggerii arădeni nu au stat de-o parte, contribuind cu mic cu mare pentru bucuria celor mici de la Centrul Maternal din Arad. „Fiecare a contribuit cu ce a putut. S-au adunat jucării din toate părţile, iar ajutoarele au venit din locuri de unde nu ne aşteptam”, povesteşte tânărul arădean.

Cu blogul printre cititorii de tot felul

În ceea ce priveşte timpul pe care i-l ocupă blogul, Adrian recunoaşte că nu îşi focalizează atenţia asupra subiectelor care îi aduc trafic. Ba chiar mai mult, încearcă să ofere calitate înainte de cantitate. „Ca şi timp, scrisul pe blog îmi ocupă cam jumătate de oră, maxim o oră pe zi. De scris e foarte uşor pentru că în cinci cuvinte poţi exprima foarte multe. Totodată, mai sunt posturi pe care le poţi programa să apară la anumite ore”, spune Adrian.
Ştie că fenomenul îi poate provoca şi neplăceri, mai ales că nu o dată a fost ameninţat, dar cu toate acestea, nu renunţă.

„Blogul e despre ceea ce te reprezintă. Se formează după personalitatea ta şi este o exprimare a frustrărilor tale. Recunosc că am primit şi ameninţări pe el pentru diferite subiecte pe care am ales să le comentez”, încheie tânărul arădean.

Întrebări şi răspunsuri

Cum vezi viitorul fenomenului „blog” în România?
În primă fază va creşte, dar se va opri la un moment dat la un maximum de 400-500 de bloguri pe ţară care să fie cunoscute de public. Va deveni în genul Facebookului, dar individualizat.

Ce-şi propune „Group Arad” pentru 2010?
Vrem să dăm drumul proiectului „Lecturi Urbane”, pentru a pune în circulaţie cât mai multe cărţi. Prin acest proiect vrem să oferim cărţi arădenilor pentru a încuraja lectura în mijloacele de transport în comun şi în spaţiul public.

Ce-i place
„Îmi place faptul că arădenii sunt deschişi la minte. Sunt mândru de oraşul nostru şi recunosc că l-aş promova foarte mult, mai ales că în prezent doar 5 la sută din potenţialul său este promovat”, spune tânărul arădean.

Ce nu-i place
„Nu-mi place când există inegalitate de şanse. În ziua de azi se ţine seama numai dacă ai o mulţime de bani. Nu-mi place să iau decizii fără consultarea oamenilor şi, în acelaşi timp, nu-mi place că sunt mulţi tineri care nu sunt promovaţi, deşi sunt foarte talentaţi”, încheie Adrian Rotar.

Profil
Născut. 27 martie, 1981
Studii. Facultatea de Inginerie şi Informatică „Aurel Vlaicu” Arad
Experienţă. De şase ani lucrează în domeniul marketingului şi managementului.

Precizari: caci nu se poate fara … pe langa marketing, management am lucrat si in vanzari , apoi … nu ii faza ca nu am viata personala … culmea … ci tocmai ca nu se prea suprapune … faptul ca stau juma’ de ora o ora sa scriu … nu-i mult deh … o inteles gresit reporteru’ sau o vrut sa faca mai … de efect articolu’

Iata ca am ajuns si la momentul in care pot sa ma relaxez putin si sa scriu despre Craciun din Suflet. Craciun din Suflet este un mic proiect prin care Dani impreuna cu: Bastylica, Bebelusa, Dragos, Roxana, Maddy, Ciprian, Ene precum si Andreea Balan, Raoul, Books Express si pe final subsemnatu’ am fost la un centru maternal si am donat: o masina de spalat, jucarii, dulciuri, hainute si … sper eu putina alinare mamelor si copiilor din acel centru.

In continuare va redau un filmulet si cateva fotografii de la pregatirea pachetelor ce le-am facut in 23.12.2009.

Dupa ce am terminat cu toate cele pe seara lui 23, la pranzu’ lu’ 24, adica ziua urmatoare pe la pranz am incarcat masinuta mea cu toate cutiile si plasele in care am impachetat cadourile si hop … drum scurt pana la centrul maternal. Acolo deja eram stransi majoritatea si ne-am pus pe carat masina de spalat si restu’ de cadouri. Norocul mare a fost ca masina de spalat nu a trebuit urcata pana la etajul 1 ci dusa in spate intr-un depozit pana cand va fi montata. Jucariile in schimb au luat drumul, impreuna cu restu’ de cadouri, etajului 1 unde intr-o mica sala am dat drumu’ la imparteala lor … si ce imparteala … le-am imprastiat pe jos si am lasat copiii sa se joace cu ele si sa isi aleaga jucariile ce le doreau. Surprinzator nu s-au certat nici macar o data, numai bine am avut jucarii pentru toate varstele si gusturile.

Iata si poze de la impartirea de jucarii.

La final se repeta pozele … caci le-am pe toate introduse in cadrul aceleasi galerii foto.

Oricum, experienta a fost extraordinara si mi-a dat o buna dispozitie pentru perioada Craciunului.

Sper sa putem sa o repetam si cu alte ocazii.

Na … nu am apucat sa spun Craciun fericit la toata lumea, o spun acum.

Nu am apucat sa spun nici ce am facut inainte de Craciun, da’ am sa spun in curand.

Cat despre noul an … Sa fie plin de impliniri … da’ aici o sa mai revin cu urarea ceva mai incolo.

Cam toate sunetele din lume combinate intr-un amalgam groaznic …

Am avut o dupa-amiaza groaznica, pe la 17.35-40 eram in trafic, in coloana si aud claxon, ma uit in oglinda sa vad cine ma claxoneaza, daca ma claxoneaza pe mine, etc. In oglinda vad un pusti pe bicicleta ca ii la mine pe banda (banda mea fiind banda 2 langa liniile de tramvai) si apoi aud sunetul groazei …

Stiti fazele din Matrix cu incetinitoru’? Ei asa am avut parte eu de zborul cioburilor din luneta … le-am vazut cum zboara cu incetinitoru’. Si apoi dintr-o data totu’ s-o miscat la viteza dubla. Am sarit din masina, in dreapta pe jos gramada peste bicicleta un pusti, il ajut sa se ridice, vin si alti sa il ajute, avea o rana la bratul drept din care tasnea, fara sa exagerez, tasnea, sangele, repede scot trusa de prim ajutor, de acol caut faseta, pansament, vata, etc. Repede fac un garou sus, fac garou jos, pun vata, asta si cu ajutoru’ lu’ un baiat. Sun la 112, anunt accidentu’ si nenea cu ambulanta privata opreste si il ia pe pusti de il duce la spital.

Vine Politia Rutiera, incep masuratori, declaratii de la martori, poze, etc. Asteptam pana vine criminalistu’, face si asta poze, etc. Apoi drum la Spitalu’ Judetean, la Urgente sa vedem ce-i cu pustiu. Pustiu se pare ca ii destul de bine, cand ajungem aflam ca de fapt are o bucata de sticla in brat si va trebui sa fie operat imi este groaza de ce simte pustiu si parintii sai.

Am avut o mica discutie cu mama sa si i-am povestit cu s-o intamplat tot, femeie simpla, cu bun simt, etc. Va trebui totusi sa avem discutie legata de daune, imi spune ea, m-am gandit ca ii e greu asa ca am amanat-o pentru maine.

Dupa drumul de la Spital … drum la Politia Rutiera unde am dat declaratie, doua pagini juma’ scrise de mana, urat, tremurat, etc.

Si intr-un final pe la 21.30 termin … groaznic … ma rog sa nu aiba nimeni parte de accidente, chiar daca nu sunt din vina lor, nici macar tamponarile usoare nu sunt placute.

Urmeaza sa merg sa vad cat va costa luneta si reparatia aripii infundate si zgariate … ufff … ce neplacuta toata povestea

Acum imi cer iertare pentru modul in care am descris … da’ la ora asta si la cum tremur inca … ma mir ca-s inca capabil sa mai scriu

Iata si cateva poze de dupa incident celor cu inima slaba le recomand sa se abtina, pozele au si sange in ele.

A trecut un an de cand am inceput sa ma “Twitteresc”.

Cica acum urmaresc 113 persoane, sunt urmarit de 190 persoane si am twitterit de 1436 de ori … pe scurt … cred ca fac ceva bine din moment ce am mai multi urmaritori decat urmariti

Pe langa asta … conform categorisirii celor de la Yahoo, eu sunt: BFF – best friend forever. De ce? Deoarece raspund rapid la twitturile directe.

Va trebui sa revin maine cu ceva imagini … nu de alta da’ ii cam putin de scris despre acest eveniment

Banuiesc ca deja sunteti obisnuiti cu noua culoare, noua sigla … acum va trebui sa incepeti sa va obisnuiti cu noua adresa: http://www.adriandinarad.ro … mi-am luat domeniul si voi incepe incet incet sa fac migrarea catre domeniu … de inceput va redirectiona pe adresa existenta … da’ sa nu va mire daca o sa trec acolo complet …

Na gata … pentru cateva zile voi fi mai tacut … nu de alta da’ apartamentu’ ii aproape gata … si am mult de curatat si aranjat

În cinstea acestui eveniment diploma prin care Aradului îi era conferit acest statut a fost adusă, ieri, de la secţia de Istorie a Complexului Muzeal Arad şi depusă la Palatul Primăriei Arad.

„Diploma va sta la Primăria Arad pe perioada festivităţilor prilejuite de Zilele Aradului, apoi se va întoarce la secţia de Istorie a Complexului Muzeal Arad, acolo unde există condiţiile propice pentru a fi păstrată”, ne-a declarat Corina Drăghici, purtătoarea de cuvânt a Primăriei Arad.

Si pentru cei ce nu au iesit din case sau nu s-au plimbat putin prin cartiere, le spun: concerte in cartiere, azi (sambata) concert mare, MARE pe strand … si duminca … festivalu’ catlanelor la care io nu o sa iau parte … anu’ trecut am avut o experienta neplacuta si nu vreau sa risc sa o repet … mai bine merg la tara.

Asadar … orasul nostru este un oras extraordinar, plin de istorie … va trebui sa ma apuc de studierea istoriei Aradului.

De ce ii spun “mini” ? Pentru ca in afara de 2-3 tarabe care erau cu mestesugari, restu tarabelor erau cu: pietricele, vin, mici, frigarui, porumb fiert, mancare si iar mancare.

Pai asta ii un sport national: mancatul nesanatos …

Din pacate chiar nu mi-a prea meritat drumul de duminica pana la acest “targ” … din pacate … da’ ce sa-i faci … sa zicem ca ii criza de vina.

Iata si pozele facute cu ocazia vizitei la “targ”.

5 iulie, 1899: la Arad lua nastere Societatea de fotbal din Arad (pe atunci in Imperiul Austro-Ungar). La scurt timp, mai precis la 25 august 1899, societatea se desfiinteaza fiind inlocuita cu mult mai cunoscutul „Club Atletic Arad”. Tot in acel an are loc si primul meci dintre o echipa transilvaneana si una ungara, Politehnica Budapesta. Meciul s-a incheiat cu 10-0 (4-0) in favoarea echipei din Ungaria.

Fotbal Club Timisoara, club infiintat trei ani mai tarziu, la 26 aprilie 1902, intalneste in anul 1906 o alta formatie ungara, F.C. Budapesti, meciul incheindu-se din nou cu victoria oaspetilor.

Aradul primeste o noua vizita din partea vecinilor nostri, in 1908, dar C.A. Arad pierde intalnirea cu scorul de 3-0 in fata echipei Ferencvaros din Budapesta. Prima victorie vine odata cu aniversarea a 10 ani de la infiintarea clubului din Arad, in 1909, atunci cand acesta intalneste formatia U.T.E. Budapesta (devenita ulterior Ujpesti Dozsa). Partida se incheia cu scorul de 2-1 in favoarea aradenilor si arata ca mult mai titratele echipe ungare (selectionata Ungariei disputase deja primul meci oficial in anul 1905, in compania Austriei) puteau fi invinse.

Sursa: descopera.ro

Cica eram la pimbare printr-o parte a Aradului mai marginasa … si vad panoul urmator … lol … am ras de nu am mai putut … wow … halal societate avem … de la analfabetism, la violenta … ambele in acelasi cadru (panou).